Comportamentul în biserică

Comportamentul în biserică

 

Sfânta Biserică Ortodoxă este, probabil, una dintre ultimele instituţii sociale în care demnitatea, regulile, respectul şi pioşenia sunt încă menţinute. Acest lucru se datorează faptului că, atunci când venim la biserică şi la slujbele sale, intrăm în Împărăţia lui Dumnezeu de pe pământ, casa Lui, şi alegem să onorăm acest loc sacru prin grija noastră atentă la ce este cuviincios şi ordonat. Ni se oferă şansa de a reflecta imaginea Domnului Hristos în acţiunile noastre.

 

“Dar voi sunteţi seminţie aleasă, preoţie împărătească, neam sfânt” (1 Petru 2:9)

 

Acest ghid vă îndeamnă la aprofundare personală, nu vi se dă ca un mijloc pentru a-i judeca pe alţii. Ţineţi mereu în gând că există diferite tradiţii, chiar şi printre credincioşii ortodocşi. Venim la biserică pentru a ne ruga şi pentru a Îl venera pe Dumnezeu, şi acesta ar trebui să fie singurul nostru scop.

 

 Intrarea în Biserică

 

Sfânta Liturghie Ortodoxă începe atunci când preotul rosteşte “Binecuvântată este Împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh”. Trebuie să ajungem suficient de devreme pentru a primi această binecuvântare. Ajungerea cu întârziere şi umblatul prin biserică în timpul Liturghiei va cauza tulburare celor care se roagă deja. Dacă are loc o situaţie neprevăzută şi ajungeţi cu întârziere, intraţi în biserică în mod respectuos şi tăcut.  Momentele în care, dacă aţi întârziat, trebuie să staţi în spatele bisericii, în pronaos, înainte de a intra, includ: atunci când are loc Intrarea Mică sau Intrarea Mare, atunci când preotul cădeşte icoanele sau enoriaşii sau ţine predica şi când se citesc Apostolul sau Evanghelia. Dacă nu sunteţi sigur(ă) când este cel mai bun moment, întrebaţi pe cei de la intrare. Ajungem la timp la biserică aşa cum am face-o la un mare eveniment şi cu mult respect, pentru că urmează să ne atingem de însuşi Trupul şi Sângele Domnului Hristos, Mântuitorul nostru. Sosirea mai devreme, la Utrenie, înainte de începerea Sfintei Liturghii, ne va da siguranţa că ne-am aşezat în bună rânduială cu suficient timp înainte, putând să ne rugăm fără altă răspândire a minţii.

 

Statul în picioare sau statul pe scaun în biserică

 

Tradiţia creştinilor ortodocşi este de a sta în picioare pe toată durata slujbelor din Biserică, atunci când se rostesc rugăciunile. Este potrivit să se stea pe scaun în timpul anunţurilor şi a predicii. Dacă, datorită unei stări de sănătate, trebuie să vă aşezaţi în timpul slujbei, vă rugăm să faceţi efortul de a sta în picioare măcar în aceste momente: la începutul Liturghiei când preotul dă binecuvântarea; atunci când are loc Intrarea Mică sau Intrarea Mare, atunci când preotul cădeşte icoanele sau enoriaşii; când se citeşte Evanghelia, în timpul Prefacerii; când se dă Împărtăşania; la Binecuvântarea de final.

 

Aprinderea lumânărilor

 

Este o tradiţie ortodoxă aprinderea lumânărilor pentru cereri personale şi rugăciuni atunci când se intră în biserică. Majoritatea parohiilor au desemnate standuri pentru lumânări unde aceste se pot aprinde. Nu este potrivit să se aprindă lumânările în anumite momente din timpul slujbei – de obicei aceleaşi în care nu ar trebui să se intre în biserică, cum ar fi atunci când are loc Intrarea Mică sau Intrarea Mare, atunci când preotul cădeşte icoanele sau enoriaşii sau ţine predica şi când se citesc Apostolul sau Evanghelia. Lumânările ar trebui lăsate să ardă complet fără a fi stinse mai devreme, întrucât arderea lumânării simbolizează rugăciunile noastre care se ridică la Ceruri şi lumina Domnului Hristos între noi. Vă rugăm să nu îngăduiţi copiilor mici să aprindă singuri lumânările, pentru motive de siguranţă. Lumânările se achită în mod obişnuit prin lăsarea sumei necesare în coşuleţul aflat lângă acestea.

 

Închinarea la icoane

 

Biserica Ortodoxă ne învaţă că este corect să cinstim icoanele, nu să le idolatrizăm. Modul acceptabil de a face acest lucru este fie prin sărutarea mâinilor sau a picioarelor sfântului redat în icoană, fie a pergamentului, a Evangheliei sau a crucii din mâna acestuia. Vă rugăm să nu purtaţi ruj pe buze atunci când sărutaţi icoanele, întrucât urmele rămase pot să le deterioreze.

 

Pregătirea şi primirea Împărtăşaniei

 

În vieţile noastre de creştini ortodocşi nu este dar mai mare de la Dumnezeu decât primirea Trupului şi Sângelui Domnului Hristos prin Euharistie. Acest dar trebuie să fie preţuit şi în nici un caz luat cu uşurinţă, fără o pregătire şi o atenţie deosebite. În tradiţia bisericii ortodoxe, pentru a primi Împărtăşania, ar trebui să fim împăcaţi cu Dumnezeu şi cu aproapele, să ne examinăm conştiinţa în mod regulat (cel puţin o data pe lună) prin Taina Spovedaniei şi să facem efortul de a începe să ne pregătim pentru acest dar prin participarea la slujba Vecerniei din seara de dinaintea Liturghiei. Este important să se citească Canonul de diaintea Împărtăşaniei fie în noaptea de dianinte, fie dimineaţa înainte de a veni la Biserică şi să se ţină post absolut (fără mâncare sau băutură) după ce vă treziţi şi înainte de a primi Euharistia. Dacă aveţi o afecţiune medicală care necesită să mâncaţi ceva sau să luaţi un medicament, discutaţi circumstanţele dumneavoastră cu preotul paroh pentru a ajunge la o înţelegere asupra abţinerii de dinaintea Împărtăşirii.

 

Când vă apropiaţi de Potir, încrucişaţi-vă braţele pe piept, în semn de smerenie. Nu sărutaţi icoanele imediat înainte şi imediat după ce primiţi Împărtăşania şi nu vă faceţi semnul crucii lângă Potir.

 

După ce primiţi Împărtăşania, duceţi-vă înapoi la locul dumneavoastră din biserică. Vă rugăm să continuaţi să rămâneţi în picioare pe perioada în care Împărtăşania se oferă. În aceste momente este important nu să vă relaxaţi, ci să vă gândiţi la dragostea Domnului pentru noi şi să Îi mulţumiţi pentru darurile pe care tocmai le-aţi primit. Cel mai bine ar fi să citiţi “Rugăciunile de mulţumire după Împărtăşanie” (ce se găsesc în majoritatea Cărţilor de rugăciuni ortodoxe) şi să aşteptaţi ca şi restul enoriaşilor să primească Împărtăşania.

 

Primirea Anafurei, Pâinea Sfinţită

 

Când primiţi anafura după Sfânta Împărtăşanie sau după cinstirea crucii la finalul Sfintei Liturghii, nu lăsaţi să vă cadă frimituri, pentru că această este pâine sfinţită. La Sfântul Munte Athos, călugării cărora le cade din anafură pe jos trebuie să ispăşească acest păcat primind canon să facă prin 40 de metanii. Copiilor li se va acorda ajutor ca să nu ia prea multe bucăţele, ca să nu fie neglijenţi cu ele. După ce vă întoarceţi la locul vostru, puteţi să consumaţi anafura în timp ce spui în gând rugăciunile de mulţumire după Sfânta Împărtăşire în linişte, în timp ce şi ceilalţi primesc Împărtăşania.

 

Obiceiuri Pioase Adiţionale

 

  • Semnul crucii —Este cuviincios să-ţi faci semnul crucii atunci când auzi că se rosteşte numele Sfintei Treimi – Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh; de fiecare data când intri şi ieşi din biserică; la începutul Sfintei Liturghii; atunci când treci prin faţa altarului; atunci când te închini în faţa unei icoane, a Sfintei Evanghelii sau a crucii; şi atunci când aduci rguăciuni particulare. Nu este necesar să faci semnul crucii atunci când preotul dă o binecuvântare sau când tămâiază comunitatea. În schimb, se cuvine ca să îţi înclini capul pentru a primi binecuvântarea.

 

  • Înclinarea—Creştinii Ortodocşi se înclină atunci când sunt menţionaţi Maica Domnului şi Mântuitorul Hristos. De asemenea se înclină în faţa preotului atunci când dă binecuvântarea, când îşi cere iertare înainte de Marea Intrare (cu Sfintele Daruri) şi iarăşi când îşi cere iertare înainte de Sfânta Împărtăşanie. Este o tradiţie a credincioşilor ortodocşi să se încline şi să îşi facă semnul crucii atunci când intră şi ies din biserică şi când se roagă în faţa icoanelor.

 

  • Îngenuncherea—În unele tradiţii ortodoxe sunt momente în care îngenuncherea este o practică pioasă în timpul Liturghiei, momentul cel mai important fiind Prefacerea Sfintelor Daruri. Cu toate acestea, este interzisă îngenuncherea în perioada de după Paşti (de la Paşti până la Cincizecime) şi în toate duminicile, în cinstea Învierii Domnului.

 

Comportament cuvios în timpul Liturghiei

 

  • Abţineţi-vă de la socializare în timpul Liturghiei. Păstraţi-vă saluturile şi conversaţiile pentru sala de mese. Suntem în Liturghie pentru a-L întâmpina pe Domnul cu rugăciunile noastre şi venerarea Lui, nu pentru a le distrage altora atenţia.

 

  • Apelurile telefonice şi trimiterea de mesaje sunt nu sunt premise în biserică. Dacă aveţi un motiv professional pentru a avea un telefon în caz de urgenţă, păstraţi-l pe silenţios şi aşezaţi-vă lângă ieşire pentru ca plecarea dumneavoastră în caz de urgenţă să nu distragă atenţia celorlal­ţi. Altfel, închideţi-vă telefonul mobil înainte de intrarea în spaţiul sfânt.

 

  • Mâncarea în Biserică. Nu este permisă nici un fel de mâncare sau băutură în biserică. Dacă, pentru motive de sănătate, trebuie să mâncaţi sau să beţi ceva, vă rugăm să ieşiţi din biserică pentru asta şi să vă întoarceţi după ce le-aţi consumat. Nu mestecaţi gumă în timpul slujbei, pentru că nu este cuviincios cu spiritul rugăciunii.

 

  • Abţineţi-vă de la păstrarea locurilor pentru alţii. Permiteţi altora să se aşeze pe măsură ce sosesc în biserică şi mai ales face­ţi loc celor care vizitează, pentru a se simţi bine primiţi.

 

  • Ruj—Nu folosiţi ruj atunci când vă împărtăşiţi sau când sărutaţi crucea, icoanele, mâna preotului sau a episcopului sau orice alt obiect sfânt. Este mai bine să nu vă rujaţi când veniţi la biserică, datorită stricăciunilor pe care acesta îl poate cauza.

 

  • Statul picior peste picior—Evitaţi să abordaţi o poziţie prea relaxată în timpul Sfintei Liturghii. Persoanele din anumite culturi sunt deranjate de statul picior peste picior sau de braţele atârnate peste spătar. Păstrarea tălpilor pe sol vă permite să rămâneţi concentrat în timpul slujbei şi să vă puteţi ridica atunci când este necesar.

 

Copiii în Biserică

 

Domnul Iisus a spus “Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu îi opriţi; pentru că a unora ca acestora este Împărăţia Cerurilor” (Matei 19:14 ). Este posibil ca pruncii să rămână în biserică pe durata întregii slujbe, dacă sunt învăţaţi să fie cuminţi. Multe parohii au camere pentru micuţii care sunt prea mici să rămână liniştiţi pe toată durata slujbei.

 

Vă rugăm să fiţi respectuoşi faţă de cei din jurul dumneavoastră atunci când copilul dumneavoastră devine neliniştit sau necontrolabil, şi scoteţi-l repede din biserică. Dacă unui copil micuţ trebuie să îi daţi o gustare, vă rugăm să curăţaţi imediat orice frimituri rămase. Cu toate acestea, copilul nu ar trebui să aibă nimic în gură când vine să ia Sfânta Împărtăşanie. Nu este niciodată cuviincios să permiteţi unui copil să alerge prin biserică, să se joace zgomotos sau să folosească jucării care fac mult zgomot. În timp, copiii se vor obişnui să petreacă din ce în ce mai mult timp în Liturghie. Aici trebuie să fie, dar amintiţi-vă că motivul pentru care aţi venit la biserică este ca să vă rugaţi. Planificaţi din timp să duceţi copiii la toaletă şi să consume ceva înainte de începerea slujbei, ca să nu trebuiască să fie într-un constant du-te – vino. Gândiţi-vă să îi aduceţi pe copii la biserică şi când se termină slujba, pentru a putea exersa cu ei comportamentul cuviincios în biserică. Învăţaţi-i că vizitează Casa Domnului foarte specială şi că trebuie să aibă maniere speciale când se află acolo.

 

Plecatul de la Biserică

 

Modul respectuos de a pleca din biserică este doar după binecuvântarea finală şi după ce aţi sărutat crucea ţinută de preot la finalul Sfintei Liturghii. Nu este acceptabil să fiţi în sală, în bucătărie sau în altă anexă a clădirii în timpul Liturghiei. Unele parohii au şcoala de duminică la sfârştiul Liturghiei. Aceasta este singura excepţie permisă. Cei care pleacă mai devreme se lipsesc de binecuvântare. După ce mergeţi spre ieşire, este cuviincios să vă întoarceţi cu faţa către altar, să vă înclinaţi şi să faceţi semnul crucii.

 

Salutarea Preotului şi a Episcopului

 

În cultura moderna în care trăim, ne salutăm prin strângere de mână. Excepţia de la această regulă este atunci când întâmpinăm un preot sau un episcop. Nu strângem mâna episcopului sau a preotului; cerem binecuvântare şi îi sărutăm mâna cu cuviincioşie, pentru că mâna lui atinge Sfântul Trup al Lui Hristos şi apoi ni-L dă şi nouă. Modul potrivit pentru a face aceasta este să ne apropiem de ierarh sau de preot cu palmele încrucişate – dreapta peste stânga – cu faţa în sus, ne înclinăm în timp ce spunem “Prea-Sfinţite binecuvântaţi” – ierarhului sau “Părinte binecuvântaţi” – preotului. Dacă oricare din aceştia îşi aşează palma în mâna ta când te binecuvântează, acesta este momentul cuviincios pentru a îi săruta mâna.

 

Îmbrăcămintea în Biserică

 

De fiecare data când ne pregâtim pentru a merge la biserică, trebuie să ne amintim că vom intra în Casa Domnului. Aceasta înseamnă că trebuie să ne îmbrăcăm modest şi cu multă grijă. În general, aceasta însemnă că vrem să purtăm ce avem mai bun. Indiferent de vârstă, nu este acceptat să se poarte pantaloni scurţi, pantaloni care sunt prea coloraţi, fuste scurte, haine strâmte sau transparente, haine cu decolteu prea adânc sau bluze cu umerii goi. Unele tradiţii ortodoxe solicit ca femeile să poarte rochii sau fuste, cu umerii şi spatele acoperite. Deşi bărbaţilor nu li se cere să vină la costum cu cravată, ar trebui să facă un efort ca să se îmbrace ca şi cum s-ar duce la un eveniment important. Hainele care au imprimate mărci sau imprimeuri puternice, ca şi tatuajele lăsate la vedere pot distrage atenţia celor care vor să se roage. Unele femei au tradiţia pioasă de a­-şi acoperi capul. Bărbaţii şi băieţii trebuie să îşi descopere capul când intră în biserică.

 

Ce întâlnire ar putea fi mai importantă decât întâlnirea cu Însuşi Dumnezeu? Scopul alegerii cu înţelepciune a îmbrăcăminţii este să arătăm ce este important pentru noi şi prin modul în care ne îmbrăcăm.

 

Fotografierea în biserică

 

De fiecare data când se vor face fotografii în timpul unei slujbe dintr-o biserică ortodoxă (inclusiv în evenimente speciale cum ar fi botezul şi cununia), fotografii ar trebui să nu folosească blitz-ul, să nu meargă grăbit în biserică sau necuviincios, pentru că aceasta le-ar putea distrage atenţia celorlalţi de la rugăciune. De asemenea, este un obicei pios ca, dacă preotul este în afara altarului, să nu se interpună nimeni între acesta şi masa altarului.

 

 

Mai presus de toate:

 

În toate lucrurile daţi slavă Domnului!”

 

 

 

Textul acestui pliant a fost adaptat, cu schimbări, din pliantul publicat de către Departamentul pentru Căsătorii şi Misiunea pentru Familia Parohială a Arhidocezei Creştin Ortodoxe Antiohiene din America de Nord în colaborare cu Conciliar Media Ministries.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *